Dacă n-ar fi cetatea, Deva ar fi doar un oraş plăcut… De oriunde te afli, îi poţi vedea silueta semeaţă, care te cheamă într-un mod irezistibil să-i descoperi secretele, adânc ascunse în piatră.
Deşi prima atestare a cetăţii datează din 1269, urme mai vechi descoperite în acest loc duc firul vieţuirii până în zorii istoriei umane, apoi în perioada statului dac şi a stăpânirii romane. Cetatea a funcţionat ca fortăreaţă militară, iar în secolul al XV-lea a fost transformată în cetate nobiliară de către Iancu de Hunedoara, devenind una dintre cele mai puternice cetăţi din Transilvania. Cetatea a avut un rol de apărare în timpul incursiunilor otomane iar în 1784 a fost asediată fără succes de ţăranii răsculaţi şi de minerii din Munţii Apuseni, în timpul răscoalei conduse de Horia Cloşca şi Crişan. În 1848 cetatea a fost sediul trupelor imperiale care au intervenit împotriva revoluţiei maghiare, iar în luna august a anului 1849 a fost distrusă ca urmare a exploziei depozitului de muniţii. Zidurile rămase s-au măcinat de vreme, buruienile au năpădit prin fiecare crăpătură, iar vânturile puternice au desăvârşit "lucrarea". Astăzi, doar pietrele mai vorbesc şi glasul lor îţi pătrund adânc în suflet.
Cei care doresc să viziteze aceste minunate ruine o pot face fie cu telecabina, fie pe jos, pe o alee şerpuită, traseu care poate fi parcurs în 20-30 minute. Porniţi la drum cu mintea şi inima deschise, pentru că veţi descoperi un spaţiu mistic, plin de secrete…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu