Cetatea Devei

Dacă n-ar fi cetatea, Deva ar fi doar un oraş plăcut… De oriunde te afli, îi poţi vedea silueta semeaţă, care te cheamă într-un mod irezistibil  să-i descoperi  secretele, adânc ascunse în piatră.

    Deşi prima atestare a cetăţii datează din 1269, urme mai vechi descoperite în acest loc duc firul vieţuirii până în zorii istoriei umane, apoi în perioada statului dac şi a stăpânirii romane. Cetatea a funcţionat ca fortăreaţă militară, iar în secolul al XV-lea a fost transformată în cetate nobiliară de către Iancu de Hunedoara, devenind una dintre cele mai puternice cetăţi din Transilvania. Cetatea a avut un rol de apărare în timpul incursiunilor otomane iar în 1784 a fost asediată fără succes de ţăranii răsculaţi şi de minerii din Munţii Apuseni, în timpul răscoalei conduse de Horia Cloşca şi Crişan. În 1848 cetatea a fost sediul trupelor imperiale care au intervenit împotriva revoluţiei maghiare, iar în luna august a anului 1849 a fost distrusă ca urmare a exploziei depozitului de muniţii. Zidurile rămase s-au măcinat de vreme, buruienile au năpădit prin fiecare crăpătură, iar vânturile puternice au desăvârşit "lucrarea". Astăzi, doar pietrele mai vorbesc şi glasul lor îţi pătrund adânc în suflet.

    Cei care doresc să viziteze aceste minunate ruine o pot face fie cu telecabina, fie pe jos, pe o alee şerpuită,  traseu care poate fi parcurs în 20-30 minute. Porniţi la drum cu mintea şi inima deschise, pentru că veţi descoperi un spaţiu mistic, plin de secrete… 

MĂNĂSTIREA CRIŞAN

Este cunoscut faptul că moţii sunt oameni care, duminică de duminică, îşi fac timp să se oprească la biserică. Sunt oameni cu frică de Dumnezeu, caracteristică transmisă şi ctitorilor mănăstirilor şi bisericilor din zonă. Totuşi, există şi o mănăstire de suflet în  regiune, cea de la Crişan, care atrage prin frumos şi prin inedit. Vorbim despre o mănăstire aflată la doar 7 km de Brad şi 46 km de Deva, o mănăstire care atrage sute de pelerini, veniţi din toate colţurile ţării.

Cunoscută şi sub denumirea de Mănăstirea Vaca, această mănăstire ortodoxă cu hramul ,,Naşterea Maicii Domnului”, are o istorie de peste două veacuri, argumente ale dăinuirii ei în această perioadă fiind însemnările din diferite cărţi religioase româneşti care au aparţinut aşezământului monahal. Din anul 1992 a început constucţia noii mănăstiri, reluând, după o întrerupere de peste două secole, viaţa monahală a străvechii mănăstiri. În scurt timp a fost ridicată biserica de zid cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, altarul de vară cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, ansamblul de chilii pentru personal şi alte anexe gospodăreşti. Poarta monumentală a aşezământului te întâmpină sobră şi îţi impune evlavie, singura stare sufletească cu care îţi este permis să-i treci pragul.

PEŞTERA BOLII

Peştera Bolii, una dintre cele mai mari din Transilvania, este situată în extremitatea nordică a Văii Jiului, la 12 km.de Petroşani şi face parte din arealul natural al Rezervaţiei Grădiştea Muncelului.

    La prima vedere, această spectaculoasă formaţiune carstică îţi taie respiraţia pentru că este uimitor să urmăreşti felul în care apa şi stânca se îngemănează într-un peisaj de basm. Apa are o adâncime mică (unui adult abia îi ajunge până la brâu) şi curge lent, dar imparabil. Ca dovadă, stau formele în care a săpat stânca. Practic, fiecare etapă a luptei dintre râu şi piatră este reprezentată pe pereţi, în scobituri şi creneluri, ca într-un basolerief natural.

    Frumuseţea şi pitorescul zonei oferă posibilitatea unor activităţi care să îmbine tradiţiile şi obiceiurile locale cu mijloace moderne de exploatare a rezervaţiei. Astfel, reincluderea acestei peşteri în circuitul turistic permite abordarea mai multor activităţi sportive, turistice şi culturale, precum trasee montane, alpinism, trasee mountainbike. Mai mult, datorită acusticii deosebite de care dă dovadă, Peştera Bolii a fost gazda mai multor concerte de muzică simfonică, foarte apreciate de cunoscători.

Turism în Valea Jiului

Aşezată de-a lungul Munţilor Carpaţi ca să separe două grupe ce-şi dispută supremaţia înălţimilor, Parâng şi Retezat, Valea Jiului oferă călătorilor posibilităţi unice de recreere şi odihnă. Şase oraşe, totalizând aproape 170.000 de locuitori, sunt localizate de-a lungul bazinului râului Jiu - Aninoasa, Băniţa, Lupeni, Petrila, Uricani, Vulcan - adunând laolaltă istorie, mister, poveste. Povestea momârlanului - căci aşa se numeşte locuitorul din vale…

    Arealul turistic Valea Jiului este o regiune relativ nedescoperită. Datorită locaţiei geografice şi a contextului socio-economic, regiunile montane şi fondul forestier nu au suferit în aceeaşi măsură efectele transformărilor antropice precum majoritatea staţiunilor turistice europene. Prin contrast, aici se mai pot descoperi încă peşteri, se pot explora trasee montane virgine şi se pot descoperi stânci pentru căţărat „necucerite“ încă.

    Tot de aici izvorăşte Jieţul, de origine glaciară, care îşi poartă apele prin cheile cu acelaşi nume, pe o lungime de 5,5 km. Cheile Jieţului reprezintă o rezervaţie naturală de tip mixt, situată de-a lungul râului Jieţ şi a DN 7A Petroşani-Voineasa. Importanţa acestor chei este datorată frumuseţii peisajului, cu abrupturi spectaculoase către albia râului Jieţ. Traversând culoarul lor înalt, îngust şi sinuos, ai impresia că bucăţi din stâncă se pot desprinde în orice moment, prăbuşindu-se, undeva, în vale. După ce traversează un prim podeţ, drumul se eliberează din strânsoarea pereţilor de stâncă, lăsând să se vadă, când şi când, crestele Parângului. Alţi câţiva kilometrii şi ajungi la Cabana Groapa Seacă. Frumos şi primitor, adăpostul e principalul loc de cazare de pe versantul nordic al Parângului.   

    Liniştea zonei este tulburată sporadic doar vara de turmele de oi urcate în munte la păscut. Astfel, în Cheile Jieţului turiştii pot găsi relaxarea departe de aglomeraţia urbană, iar, dacă îşi doresc să exploreze, au la dispoziţie o mulţime de trasee montane, peşteri şi stânci pentru căţărat.

Popas la bisericile din Ţara Haţegului

Manastirea Prislop

Ţara Haţegului păstrează cele mai vechi biserici din România. "Bisericile de la Săntămăria Orlea, Ostrov, Colţ, Strei şi mai ales cea de la Densuş, depăşesc ca importanţă spirituală mănăstirile Moldovei, pentru că atestă vechimea credinţei ortodoxe pe meleagurile româneşti", a afirmat profesorul Dorin Alicu, cercetător la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei.   Primul popas duhovnicesc în şirul bisericilor din Ţara Haţegului, va fi făcut, cum este şi firesc, la Biserica din Densuş, o biserică ,,bizară, făcută din marmuri şi coloane, culese de la Sarmizegetusa…E o marmură cu o inscripţie elegantă, luminoasă, frumoasă precum o statuie. Ascunsă în umbră, abia luminată de câteva şuviţe de soare venind pe nişte ferestruici... face impresia unei opere divine furată de genii nocturne "( George Călinescu). În biserica din Densuş se slujeşte şi astăzi, fiind singurul lăcaş sfânt de o asemenea vechime în care s-a slujit fără întrerupere, după ritul ortodox, de la înfiinţare şi până astăzi. Credincioşii vin şi de la 4 km distanţă, pe jos, pentru a asista la slujba de la Densuş.

    La intrarea în localitatea Săntămărie Orlea, dinspre Haţeg, se află una dintre cele mai vechi biserici de piatră din Transilvania. Cu turnul ei impunător pare ca biserica medievală stă şi astăzi de strajă la hotare. A fost construită la sfârşitul secolului XIII şi a avut iniţial destinaţia de capelă ortodoxă la curtea cnejilor din familia Cândea, aceştia având  un rol important în construirea bisericilor şi mănăstirilor din zonă.  Tot de numele lor sunt legate şi Biserica Mănăstirii Colţ şi Cetatea Colţ, asociate cu poveşti fascinante.

    Biserica Adormirea Maicii Domnului din Strei  este un alt monument de arhitectură transilvană, aflându-se  pe noua listă a monumentelor istorice. Bisericuţa este mică, modestă, etalând o simplitate arhitectonică dezarmantă. Înăuntru, abia dacă ar încăpea câţiva enoriaşi. Ca să intri, trebuie să pleci capul. Doar lumina, intrată printr-o mică ferestruică, rămâne captivă parcă în interiorul pereţilor.

    Pe drumul ce leagă Hunedoara de Haţeg, prin comuna Silvaşul de Sus, o ramificaţie duce la Mânăstirea Prislop. Mânăstirea se află la 13 km de Haţeg. Construită în secolul al XIV-lea, de Sfântul Nicodim, Mânăstirea Prislop este nu numai un loc de pioasă reculegere, ci şi o farâmă din trecutul nostru, ca mai toate aşezămintele de acest fel din zonă.

    Iniţial retrase şi ferite de aşezări şi oameni, în locuri parcă predestinate pentru adâncă şi smerită credinţă, aceste biserici ţin mereu porţile deschise, bucurându-se atunci când oamenii ce poposesc aici, la ceas de evanghelie sau atunci când se bate toaca, vin să se roage împreună întru buna slăvire a Domnului.

Biserica din Strei

Biserica din Densus