LACUL CINCIŞ

Cum ne-am putea răcori cel mai bine în aceste zile caniculare, dacă nu pe apă?! Fie că vrei să te scalzi şi să te bronzezi, fie că vrei să pescuieşti sau pur şi simplu să leneveşti în natură, Lacul Cinciş este locul ideal. Îl găseşti la cca 8 km distanţă de municipiul Hunedoara, ascuns în Munţii Poiana Ruscă. Lacul cu o suprafaţă de 867 ha are o poveste tristă care, paradoxal, sporeşte farmecul acestor locuri. Se pare că lacul Cinciş este situat pe vatra satului cu acelaşi nume, care în 1962 a fost strămutat pe un deal din apropiere pentru a putea lua naştere lacul de acumulare.Astfel, după o existenţă de peste 1000 de ani, satul a fost pentru totdeauna înghiţit de ape, iar oamenii izgoniţi din casele stămoşeşti. Apele lacului au acoperit şi o biserică ortodoxă din secolul XV, iar în verile secetoase turla bisericii ţâşneşte din oglinda apei, fiind destul de uşor de observat cu ochiul liber.

De-a lungul timpului, pe malurile lacului au apărut numeroase case de vacanţă, vile şi hoteluri, pline în permanenţă cu turişti. Iubitorii sporturilor nautice vor găsi aici toate condiţiile pentru practicarea sportului preferat, dar şi hidrobiciclete şi bărci cu vâsle pentru plimbări pe lac. zn

TÂRGUL DE FETE DE PE MUNTELE GĂINA

În fiecare an, în cel mai apropiat week-end de ziua de 20 a lunii iulie, Muntele Găina este gazda unei manifestări denumită tradiţional ,,Târgul de fete”, considerată cea mai mare sărbătoare de acest fel din România.

Tradiţia de a urca pe Muntele Găina în preajma sărbătorii de Sf. Ilie, nu s-a pierdut, deşi în zilele noastre vechile rânduieli s-au schimbat. Bătrânii povestesc că pe Muntele Găina nu s-au vândut fete niciodată, fiind vorba, de fapt, de altceva: o sărbătoare a tuturor moţilor, în care fete şi băieţi joacă, petrec, cântă, în care feciorii fac cunoştinţă cu fetele din locuri îndepărtate, pentru ca apoi, mulţi dintre ei să se căsătorească.

În acest an, Târgul de fete se va desfăşura în perioada 18-19 iulie şi va debuta cu expoziţia Sărbătoarea Muntelui Găina în perioada interbelică, ce va avea loc la Casa Memorială Avram Iancu, urmată de parada portului popular şi de finala Festivalului – concursului ,,Cultură pentru cultură”. Duminică va fi vernisată expoziţia meşterilor populari prezenţi la târg şi va avea loc un program artistic ce va reuni formaţii artistice din judeţele învecinate.

Aşadar, dacă nu v-aţi programat nimic în perioada 18-19 iulie, noi vă recomandăm să mergeţi în inima Apusenilor şi să vă bucuraţi din plin de această sărbătoare a tradiţiilor şi folclorului românesc...şi cine ştie ce se poate întâmpla?! S-ar putea să vă găsiţi perechea!

INVITAŢIE LA CASTEL

Îmi place să revin în locurile dragi. Alţii refuză acest lucru, pentru că se tem că “n-ar mai fi la fel”. Eu mă reîntorc pentru că îmi sunt dragi locurile şi tocmai pentru că am convingerea că nu va fi la fel. Castelul Corvinilor, înseamnă pentru mine, unul din acele locuri, pe care oricât de mult le-ai vizita, tot mai rămâne ceva de văzut, de descoperit, de aflat...
Pentru iubitorii de poveşti medievale cu domniţe şi cavaleri, Castelul Corvinilor este locul ideal, în care toate legendele prind viaţă. Aici poţi să te pierzi cu uşurinţă prin labirintul de coridoare, scări înguste şi întortocheate, uşi masive de lemn, care, la o primă vedere, nu se deosebesc deloc una de cealaltă. Toate elementele ce alcătuiesc castelul se armonizează perfect. Turnul Buzduganului, Turnul Toboşarilor, Turnul vechi de poartă au fost pictate, în secolul al XV–lea, cu elegante motive decorative, dispuse oblic sau în spirală. La geamurile ce se deschid în curtea interioară atârnă steaguri purtând vechi blazoane nobiliare, astfel că atmosfera este şi astăzi ca acum câteva sute de ani.
Un motiv în plus pentru a vizita acest castel impresionant este şi Festivalul ,,Dracula Nights at Corvinilor Castle”, festival ce se va desfăşura în perioada 5-11 iulie. În cadrul festivalului, vor rula proiecţii de filme de calitate, atât din genul horror, cât şi producţii pe gustul publicului larg. zn

Biserica Sf.Nicolae din Densuş

Între 15 februarie şi 3 aprilie suntem în Postul Paştelui. Un motiv pentru noi pentru a vă aduce mai aproape de unele dintre cele mai vechi şi mai frumoase biserici din judeţ, unele chiar din ţară.
Vom începe, aşa cum era firesc, cu biserica din Densuş, cea mai veche biserică din piatră din Transilvania, biserica "fără pereche în toată românimea".
Dacă treci prin Ţara Haţegului, n-ai văzut nimic dacă nu ai vizitat această biserică care îşi păstrează încă secretele, astfel încât nimeni nu poate spune cu certitudine când a fost ridicată. S-au emis numeroase ipoteze în legătură cu originile ei, istoricii având păreri împărţite. După mai multe controverse, s-a dovedit că este, de fapt, un monument paleo-creştin, ridicat în secolul al XII-lea peste ruinele unui aşezământ religios din secolul X. La construirea ei au fost folosite blocuri de piatră luate de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fapt dovedit de dalele din pardoseală, care mai păstrează încă ştampilele legiunilor romane. Dincolo de frumuseţea arhitectonică şi misterele ce le ascunde, biserica din Densuş are o putere spirituală aparte pe care nu o poţi simţi decât ajungând aici. Priveşte cu ochii sufletului şi atinge istoria a mai bine de 2000 de ani de continuitate religioasă, pe care ţi le oferă acest lăcaş sfânt.

Schi în Parâng

Dacă sunteţi un împătimit al sporturilor de iarnă şi vă plac peisajele feerice, cu zăpadă abundentă şi culmi îndrăzneţe, nu rataţi un week-end în Staţiunea Parâng.

Situată la aproximativ 5 km de Petroşani, staţiunea se bucură de o apreciere din ce în ce mai mare din partea iubitorilor sporturilor de iarnă. Pârtiile de schi sunt întreţinute cu utilaje de bătut zapada şi sunt deservite de 6 teleschiuri şi un telescaun. Urcarea cu telescaunul durează cam 25 de minute, porneşte de la circa 900 m şi se termină la altitudinea de 1.800 m. Există şi o oprire intermediară, la pilonul 17, unde, pe cele două laturi ale pârtiei, sunt grupate cele mai multe dintre cabanele şi vilele construite pe versantul vestic al Muntelui Parângul Mic. Traseul este cu adevărat impresionant, perspectiva este superbă şi se văd mai mulţi masivi muntoşi: Retezat, Vâlcan şi Şureanu. Pentru temerari,o urcare până pe Parângul Mic, la 2.074 m, este o experienţă de neuitat. De aici, aveţi una dintre cele mai frumoase panorame pe care le-aţi văzut vreodată. Spre nord, Munţii Şureanu, Cindrel, Lotru,ba chiar şi Munţii Făgăraş, în zilele senine. La vest, aproape că întinzi mâna şi atingi Munţii Vâlcan, iar ceva mai departe îşi înalţă crestele ascuţite Masivul Retezat.

Castelul Magna Curia

Este greu să vorbeşti despre oraşul în care locuieşti. Uneori îl străbaţi atât de grăbit, alergând să rezolvi treburile zilnice, încât nici nu îl mai observi. Dar se întâmplă uneori, într-o după-amiază târzie, în timp ce mergi fără grabă spre casă, să îţi dai seama, pentru a nu ştiu câta oară, că oraşul tău este fermecător. S-ar putea chiar să îţi doreşti să hoinăreşti iar pe străzile lui, cunoscute sau necunoscute încă, fără nicio ţintă, doar pentru a-l mai descoperi o dată.
Să ne gândim, de exemplu, la Magna Curia. Câţi dintre voi ştiaţi că această clădire-monument istoric, este cea mai veche din oraş?! Castelul a fost construit drept casă de vacanţă de către Francisc Geszty, în 1582 şi, de-a lungul timpului, a adăpostit diverse personalităţi ca Sigismund Bathory, generalul Basta, Ştefan Bocskai, Gabriel Bathory şi Gabriel Bethlen, care l-a reconstruit în 1621 în stil renascentist. Sub Gabriel Bethlen, Deva a fost pentru o scurtă perioadă capitala Principatului Transilvaniei.
După unirea Transilvaniei cu România, în anul1918, Magna Curia, numită şi Castelul Bethlen a trecut în proprietatea statului roman, iar din 1938 în castel a fost amenajat Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.
Iar dacă vă nimeriţi prin zonă, este bine de ştiut că muzeul găzduieşte expoziţia ,,Antichităţi egiptene”, în cadrul căreia vor fi expuse piese arheologice cuprinse cronologic între perioada Imperiului Nou şi cea a Ptolemeilor. Expoziţia va fi deschisă publicului larg zilnic, cu exceptia zilei de luni, între orele 09.00 şi 17.00, în perioada 10 octombrie 2009 - 31 ianuarie 2010.

Mănăstirea Dragomirna

Lăsăm în urmă minunatele biserici pictate din nordul Bucovinei şi ne oprim la aproximativ 12 km de Suceava, în localitatea Mitocu Dragomirnei, pentru a vizita Mănăstirea Dragomirna.
Construită în 1609 de către Mitropolitul Anastasie Crimca, mănăstirea se încadrează în stilul arhitectural moldovenesc, întregul complex fiind format dintr-o biserică mică şi una mare, ziduri de apărare, cinci turnuri, chilii şi paraclisul. Aşezat pe o colină, la umbra unei perdea de brazi şi oglindit maiestuos în apa lacului din apropiere, acest lăcaş de închinare, trezeşte admiraţia fiecărui vizitator. Odată ajuns la poarta de lemn, masivă şi impresionantă, din faţa mănăstirii, vei observa că nu eşti singurul care ai venit să te rogi sau să descoperi frumuseţea locului. Mulţi turişti, din diverse colţuri ale ţării, vin aici, din aceleaşi motive.
Dincolo de frumuseţea peisajului, de neobişnuitul locului, ceea ce produce o impresie de neuitat, este eleganţa ciudată a monumentului, cu linii geometrice de mare rafinament. Mănăstirea este înconjurată de ziduri înalte de apărare, aspect mai rar întâlnit la o mănăstire, ceea ce îi conferă aspectul misterios al unui castel medieval. Cu 42 de metri pe verticală şi numai 9,60 metri lăţime, biserica este cea mai înaltă din Moldova şi deosebit de îngustă, ceea ce-i dă o eleganţă ieşită din comun. Monumentală, sobră, mănăstirea impresionează prin contrastul dintre masivitatea zidurilor şi dantelaria în piatră a turlei. Întrunind motive ornamentale variate, sculptura decorativă a turlei vădeşte măiestria de netăgăduit a meşterilor săi. Prelucrarea artistică a pietrei folosită la ornamentarea Dragomirnei a constituit un nou mod de a decora, preluat în întreaga arhitectură moldovenească a secolului al XVII-lea. Biserica ni se dezvăluie ca un edificiu deosebit, unde cadrele ferestrelor cu elementele de factură gotică se armonizează perfect cu bogatele decoraţiuni ale turlei ce sunt de influenţă pură românească.
Părăsim acest sfânt locaş cu certitudinea că va fi greu de exprimat în cuvinte emoţia şi bucuria pe care am simţit-o aici. Aşadar, pentru toţi cei care îşi caută drumul cel bun, o destinaţie de atins, măcar o dată în viaţă.

Ionela Ghiţan