4 noiembrie 2009

Mănăstirea Dragomirna

Lăsăm în urmă minunatele biserici pictate din nordul Bucovinei şi ne oprim la aproximativ 12 km de Suceava, în localitatea Mitocu Dragomirnei, pentru a vizita Mănăstirea Dragomirna.
Construită în 1609 de către Mitropolitul Anastasie Crimca, mănăstirea se încadrează în stilul arhitectural moldovenesc, întregul complex fiind format dintr-o biserică mică şi una mare, ziduri de apărare, cinci turnuri, chilii şi paraclisul. Aşezat pe o colină, la umbra unei perdea de brazi şi oglindit maiestuos în apa lacului din apropiere, acest lăcaş de închinare, trezeşte admiraţia fiecărui vizitator. Odată ajuns la poarta de lemn, masivă şi impresionantă, din faţa mănăstirii, vei observa că nu eşti singurul care ai venit să te rogi sau să descoperi frumuseţea locului. Mulţi turişti, din diverse colţuri ale ţării, vin aici, din aceleaşi motive.
Dincolo de frumuseţea peisajului, de neobişnuitul locului, ceea ce produce o impresie de neuitat, este eleganţa ciudată a monumentului, cu linii geometrice de mare rafinament. Mănăstirea este înconjurată de ziduri înalte de apărare, aspect mai rar întâlnit la o mănăstire, ceea ce îi conferă aspectul misterios al unui castel medieval. Cu 42 de metri pe verticală şi numai 9,60 metri lăţime, biserica este cea mai înaltă din Moldova şi deosebit de îngustă, ceea ce-i dă o eleganţă ieşită din comun. Monumentală, sobră, mănăstirea impresionează prin contrastul dintre masivitatea zidurilor şi dantelaria în piatră a turlei. Întrunind motive ornamentale variate, sculptura decorativă a turlei vădeşte măiestria de netăgăduit a meşterilor săi. Prelucrarea artistică a pietrei folosită la ornamentarea Dragomirnei a constituit un nou mod de a decora, preluat în întreaga arhitectură moldovenească a secolului al XVII-lea. Biserica ni se dezvăluie ca un edificiu deosebit, unde cadrele ferestrelor cu elementele de factură gotică se armonizează perfect cu bogatele decoraţiuni ale turlei ce sunt de influenţă pură românească.
Părăsim acest sfânt locaş cu certitudinea că va fi greu de exprimat în cuvinte emoţia şi bucuria pe care am simţit-o aici. Aşadar, pentru toţi cei care îşi caută drumul cel bun, o destinaţie de atins, măcar o dată în viaţă.

Ionela Ghiţan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu