Castelul Magna Curia

Este greu să vorbeşti despre oraşul în care locuieşti. Uneori îl străbaţi atât de grăbit, alergând să rezolvi treburile zilnice, încât nici nu îl mai observi. Dar se întâmplă uneori, într-o după-amiază târzie, în timp ce mergi fără grabă spre casă, să îţi dai seama, pentru a nu ştiu câta oară, că oraşul tău este fermecător. S-ar putea chiar să îţi doreşti să hoinăreşti iar pe străzile lui, cunoscute sau necunoscute încă, fără nicio ţintă, doar pentru a-l mai descoperi o dată.
Să ne gândim, de exemplu, la Magna Curia. Câţi dintre voi ştiaţi că această clădire-monument istoric, este cea mai veche din oraş?! Castelul a fost construit drept casă de vacanţă de către Francisc Geszty, în 1582 şi, de-a lungul timpului, a adăpostit diverse personalităţi ca Sigismund Bathory, generalul Basta, Ştefan Bocskai, Gabriel Bathory şi Gabriel Bethlen, care l-a reconstruit în 1621 în stil renascentist. Sub Gabriel Bethlen, Deva a fost pentru o scurtă perioadă capitala Principatului Transilvaniei.
După unirea Transilvaniei cu România, în anul1918, Magna Curia, numită şi Castelul Bethlen a trecut în proprietatea statului roman, iar din 1938 în castel a fost amenajat Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.
Iar dacă vă nimeriţi prin zonă, este bine de ştiut că muzeul găzduieşte expoziţia ,,Antichităţi egiptene”, în cadrul căreia vor fi expuse piese arheologice cuprinse cronologic între perioada Imperiului Nou şi cea a Ptolemeilor. Expoziţia va fi deschisă publicului larg zilnic, cu exceptia zilei de luni, între orele 09.00 şi 17.00, în perioada 10 octombrie 2009 - 31 ianuarie 2010.

Mănăstirea Dragomirna

Lăsăm în urmă minunatele biserici pictate din nordul Bucovinei şi ne oprim la aproximativ 12 km de Suceava, în localitatea Mitocu Dragomirnei, pentru a vizita Mănăstirea Dragomirna.
Construită în 1609 de către Mitropolitul Anastasie Crimca, mănăstirea se încadrează în stilul arhitectural moldovenesc, întregul complex fiind format dintr-o biserică mică şi una mare, ziduri de apărare, cinci turnuri, chilii şi paraclisul. Aşezat pe o colină, la umbra unei perdea de brazi şi oglindit maiestuos în apa lacului din apropiere, acest lăcaş de închinare, trezeşte admiraţia fiecărui vizitator. Odată ajuns la poarta de lemn, masivă şi impresionantă, din faţa mănăstirii, vei observa că nu eşti singurul care ai venit să te rogi sau să descoperi frumuseţea locului. Mulţi turişti, din diverse colţuri ale ţării, vin aici, din aceleaşi motive.
Dincolo de frumuseţea peisajului, de neobişnuitul locului, ceea ce produce o impresie de neuitat, este eleganţa ciudată a monumentului, cu linii geometrice de mare rafinament. Mănăstirea este înconjurată de ziduri înalte de apărare, aspect mai rar întâlnit la o mănăstire, ceea ce îi conferă aspectul misterios al unui castel medieval. Cu 42 de metri pe verticală şi numai 9,60 metri lăţime, biserica este cea mai înaltă din Moldova şi deosebit de îngustă, ceea ce-i dă o eleganţă ieşită din comun. Monumentală, sobră, mănăstirea impresionează prin contrastul dintre masivitatea zidurilor şi dantelaria în piatră a turlei. Întrunind motive ornamentale variate, sculptura decorativă a turlei vădeşte măiestria de netăgăduit a meşterilor săi. Prelucrarea artistică a pietrei folosită la ornamentarea Dragomirnei a constituit un nou mod de a decora, preluat în întreaga arhitectură moldovenească a secolului al XVII-lea. Biserica ni se dezvăluie ca un edificiu deosebit, unde cadrele ferestrelor cu elementele de factură gotică se armonizează perfect cu bogatele decoraţiuni ale turlei ce sunt de influenţă pură românească.
Părăsim acest sfânt locaş cu certitudinea că va fi greu de exprimat în cuvinte emoţia şi bucuria pe care am simţit-o aici. Aşadar, pentru toţi cei care îşi caută drumul cel bun, o destinaţie de atins, măcar o dată în viaţă.

Ionela Ghiţan