Situată la 18 km de Rădăuţi, Mănăstirea Suceviţa este ctitoria familiei Movileştilor (fraţii Gheorghe, Ieremia şi Simion) şi ultima dintre mănăstirile pictate din nordul Moldovei, ca dată a ridicării. Atestată documentar în anul 1582, arhitectura îmbină elemente de artă bizantină şi gotică, edificiul fiind considerat un testament al artei vechi moldoveneşti" (Paul Henry).
Ca să ajungi la porţile mănăstirii trebuie să parcurgi o alee asfaltată de 100 de metri, străjuită de pomi înalţi. Biserica Movileştilor este înconjurată de ziduri înalte de 6 m şi groase de aproape 3 m, fiind o adevărată mănăstire – cetate. Se spune că, pe vremuri, pentru răscumpărarea a cine ştie câtor păcate, o femeie ar fi adus în carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară pentru construcţie. Când treci dincolo de porţi, biserica răsare dintr-un tapşan cu flori, umbrit pe ici-colo de pomi scunzi. Verdele ierbii a urcat parcă pe ziduri, creând fundalul scenelor religioase.
Suceviţa deţine cel mai complex ansamblu iconografic regăsit în bisericile feudale din Moldova, fiind monumentul cu cel mai mare număr de imagini religioase din ţară. De asemenea, Mănăstirea Suceviţa este singura din grupul bisericilor cu pictură exterioară din Bucovina care îşi păstrează latura de nord. Aici este reprezentată scena "Scara virtuţilor", cea mai impresionantă prin amploarea şi contrastul dintre ordinea îngerilor şi haosul iadului. Este redată lupta dintre bine şi rău, încercarea omului de a păşi spre perfecţiune pentru a-şi redobândi chipul pierdut prin căderea în păcat. Pe pereţii celor trei abside, în şapte registre, este redată "Rugăciunea tuturor sfinţilor", temă unică în lumea creştin-ortodoxă, creaţie a şcolii de pictură din Moldova. Faţada sudică este decorată cu "Arborele lui Iesei", având la bază filosofii antici, "Acatistul Maicii Domnului", "Rugul în flăcări" şi "Acoperământul Maicii Domnului". ).
Lăsăm în urmă acest loc cu sufletul plin şi cu sentimentul că va fi greu de descris experienţa prin care am trecut. Aceste locuri pot fi cu greu descrise în cuvinte. Trebuie să mergi să le vezi, dar mai ales să le simţi…
Ionela Ghiţan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu