SARMISEGETUZA REGIA

Sarmisegetuza Regia, capitala regilor daci, este situată în Munţii Orăştiei, în satul Grădiştea Muncelului. Fiind cea mai mare dintre fortificaţiile dacice, aceasta a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munţii Orăştiei, care cuprindea şase citadele: Sarmizegetusa, Cetăţuia, Blidaru, Luncani, Băniţa şi Căpâlna, toate fiind incluse în patrimonial mondial UNESCO.
Acest centru politic şi militar al dacilor este, de fapt,un complex de sanctuare situate la 1200 m altitudine pe un platou terasat artificial. Ne atrag atenţia 2 sanctuare: sanctuarul mare rotund şi “soarele de andezit”, ale cărui blocuri de piatră sunt aşezate într-o anumită succesiune, simbolizând razele soarelui, având astfel un rol calendaristic. În ceea ce priveşte sanctuarul mare rotund se remarcă o oarecare asemănare cu Stonehenge, adăugând astfel un plus de mister acestor locuri. O constatare similară se poate face şi în ceea ce priveşte “soarele de andezit”, care este foarte asemănător cu celebrul calendar Maya.
Cei mai mulţi istorici estimează ridicarea lor în secolele III-II î.Hr., dar sunt şi păreri care susţin că aceste sanctuare au o vechime cu 600 de ani mai mare. Cine vizitează rămăşiţele cetăţii vede doar o mică parte din construcţia iniţială. Totuşi, locul încă îşi mai păstrează sacralitatea, iar ruinele rămase în picioare îşi spun în continuare povestea…

CHEILE RIBICIOAREI

Cheile Ribicioarei sunt situate pe firul văii Ribicioarei, mai sus de satul cu același nume, cam la 12 km de Ţebea. Zona nu este amenajată turistic, dar constituie un spaţiu perfect pentru amatorii de drumeţii prin locuri sălbatice. Traseul îi oferă drumeţului privelişti minunate prin felul în care şi-a săpat drumul prin piatra calcaroasă. Turiştii pot admira abrupturi desfăşurate în întreaga lor splendoare, cornişele zimţate şi piscurile ascuţite, ravenele în rocă sau grohotişurile mobile. Un peisaj sălbatic, auster, dar tocmai de aici izvorăşte frumuseţea sa, pentru că obligă privirea să urce şi să coboare într-un vals al extremelor, pentru că pune priceperea la încercare, deoarece nu-i uşor să străbaţi asemenea canioane unde cascadele alcătuiesc adevărate salbe fluide. Alte peşteri din Cheile Ribicioarei, deşi de dimensiuni liliputane, vin să completeze, să divesifice atracţiile unui inedit obiectiv de cel mai mare interes turistic. Şi cascadele sunt minunate, unice în ţară şi oferă satisfacţii vizuale extraordinare, care cu greu vor putea fi egalate în călătoriile voastre viitoare.
Aşa cum am spus, zona este slab dezvoltată din punct de vedere turistic, accesul fiind dificil, însă tocmai acest lucru dă farmec locurilor, iar efortul care trebuie făcut pentru a vedea aceste minunăţii ale naturii merită din plin.

ŢINUTUL PĂDURENILOR

Ţinutul Pădurenilor este una din zonele cele mai pitoreşti ale României. Situat pe versantul vestic al Munţilor Poiana Ruscă, între Valea Cernei şi Valea Mureşului, Ţinutul Pădurenilor este constituit din 40 de sate şi cătune, din care 33 sunt aşezate pe culmile netede ale dealurilor iar celelalte pe văile râurilor Cerna, Vălăriţa, Runcu şi Zlaşti. Izolaţi printr-o centură de păduri, pădurenii locuiesc în sate mici, aşezate pe culmi şi creste de dealuri, despărţite prin văi adânci prin care curge câte un râuleţ.
Câteva comune mai mari, cum sunt Cerbăl, Bunila, Leleşe, Ghelari domină spiritual această zonă izolată. Astfel, Cerbăl păstrează forme vechi de viaţă socială, vestigii de organizare social-economică a obştei săteşti, valori dintre cele mai originale şi mai arhaice, care se reflectă în păstrarea, mai ales de către femei, a meşteşugurilor de artă populară, a costumelor, obiceiurilor arhitecturii tradiţionale.
Ceea ce este cu adevărat spectaculos la pădureni este portul popular, de o covârşitoare personalitate. Este un costum care din punct de vedere structural se înscrie în tipologia costumului de Transilvania, dar are o linie unică: siluetă dreaptă, ce rezultă din linia celor două „ oprege” negre, sobre, în contrast cu cămaşa voluminoasă, care abundă în culoare şi decor. Multe din aceste elemente pot fi văzute în Muzeul Pădurenilor din Poieniţa Voinii, amenajat în casa natală a regretatului interpret de muzică populară Drăgan Muntean.

PE CULMILE RETEZATULUI

Retezatul e superb în orice anotimp...iarna, masiv şi semeţ, domină Ţara Haţegului de sub mantia de zăpadă. Toamna e învăluit de toate nuanţele de roşu şi galben iar vara, lacurile albastre bordate de jnepenişuri şi pajişti smălţuite de flori, răsfaţă privirea.
Retezatul şi-a câştigat renumele prin accesibilitate şi posibilităţi de drumeţii accesibile tuturor. Caracteristicile masivului sunt piscurile piramidale şi lacurile glaciare. În timpul drumeţiilor, veţi putea întâlni capre negre sau marmote iar florile din poieni vă vor cuceri pentru totdeauna.
Iar dacă laşi privirea să rătăcească asupra uriaşilor de piatră ce par estompaţi în pâcla depărtărilor, gândul te poartă înapoi la basmele copilăriei. Jos, în circurile glaciare ale văilor alpine se zăresc sclipirile de diamant ale celor peste 80 de lacuri, podoabe de mare preţ ale Masivului Retezat.
Aşadar, Retezatul este un munte al superlativelor. Valorilor peisagistice originale care suscită practicarea intensă a turismului li se adaugă o floră şi o faună bogată şi variată, ocrotită în cadrul Parcului Naţional Retezat.
Fiind un adevărat muzeu de istorie naturală, Retezatul trebuie protejat de turişti, pentru că adevăratul sens al turismului nu este acela de a realiza performanţe de distanţă si de altitudine, ci de a cunoaşte natura, de a gusta din plin frumuseţile ei.

CETATEA ORĂŞTIEI

Aţi observat că sunt locuri pe lângă care trecem zilnic şi nici măcar nu le aruncăm o privire?! Prea ocupaţi cu grijile şi problemele noastre, nici măcar nu bănuim câtă valoare şi însemnătate istorică se ascunde în spatele unor clădiri sau ziduri mai vechi.
Mulţi dintre noi asociem Orăştie cu cetăţile dacice, cu Muzeul de Etnografie şi artă populară, cu Aurel Vlaicu, etc. Ceea ce este mai puţin cunoscut este faptul că Orăştie se mândreşte cu o cetate fortificată cu turnuri şi bastioane construită de coloniştii germani în secolul XIV pe locul unei cetăţi din secolul XII, aceasta fiind reprezentativă pentru arhitectura fortificată a saşilor din sudul Transilvaniei. În incinta cetăţii se situează ansamblul constituit din biserica reformată construită în secolul XIV şi biserica evanghelică construită în secolul XIX. Interesant este că întreg oraşul e dispus aproape concentric în jurul acestor două biserici gotice înconjurate de un zid gros şi înalt. În 1992, cercetări arheologice au scos la iveală un edificiu mai vechi decât cele două biserici, datând, se pare, din secolul IX şi conţinând zidurile unei construcţii bisericeşti .Este vorba despre o rotondă ecleziastică, folosită de familiile nobiliare care dominau la aceea vreme zona Orăştiei.

Coloana Infinitului, Masa Tăcerii, Poarta Sărutului

Pentru francezi Constantin Brâncuşi e unul dintre cei mai mari sculptori din toate timpurile, „Constantin Brancusi, artist francez de origine română”. I-au făcut un muzeu-atelier exact sub Pompidou, cel mai important centru cultural de artă modernă din Franţa, unde găseşti operele celor mai faini pictori şi sculptori. Un super muzeu cu care se mîndresc parizienii, doar că cele mai importante opere ale lui Brâncuşi sunt la Tîrgu Jiu şi pot fi admirate – absolut gratuit – de oricine, pentru că-s în aer liber. E vorba de Ansamblul Sculptural Constantin Brâncuşi din Tîrgu Jiu, ridicat de Brâncuşi ca un omagiu adus eroilor din Primul Război Mondial. Ansamblul Brâncuşi se întinde pe o axă est-vest care traversează oraşul pe Calea Eroilor, de la rîul Jiu, foarte lat la Tîrgu Jiu, la Parcul Coloanei, în celălalt capăt al orăşelului. În Parcul Municipal Central e Masa Tăcerii, chiar lîngă Jiu, apoi mergi pînă la Poarta Sărutului pe Aleea Scaunelor. De la Parcul Central mergi pe Calea Eroilor pînă la Biserica Sfinţii Apostoli şi culminînd cu Coloana fără sfîrşit, care mi-a rămas în memorie – din cărţi – ca şi Coloana Infinitului. Un oraş nepreţuit, cu acest complex de artă modernă în aer liber unic în lume, un oraş care trebuie neapărat vizitat.

LACUL CINCIŞ

Cum ne-am putea răcori cel mai bine în aceste zile caniculare, dacă nu pe apă?! Fie că vrei să te scalzi şi să te bronzezi, fie că vrei să pescuieşti sau pur şi simplu să leneveşti în natură, Lacul Cinciş este locul ideal. Îl găseşti la cca 8 km distanţă de municipiul Hunedoara, ascuns în Munţii Poiana Ruscă. Lacul cu o suprafaţă de 867 ha are o poveste tristă care, paradoxal, sporeşte farmecul acestor locuri. Se pare că lacul Cinciş este situat pe vatra satului cu acelaşi nume, care în 1962 a fost strămutat pe un deal din apropiere pentru a putea lua naştere lacul de acumulare.Astfel, după o existenţă de peste 1000 de ani, satul a fost pentru totdeauna înghiţit de ape, iar oamenii izgoniţi din casele stămoşeşti. Apele lacului au acoperit şi o biserică ortodoxă din secolul XV, iar în verile secetoase turla bisericii ţâşneşte din oglinda apei, fiind destul de uşor de observat cu ochiul liber.

De-a lungul timpului, pe malurile lacului au apărut numeroase case de vacanţă, vile şi hoteluri, pline în permanenţă cu turişti. Iubitorii sporturilor nautice vor găsi aici toate condiţiile pentru practicarea sportului preferat, dar şi hidrobiciclete şi bărci cu vâsle pentru plimbări pe lac. zn

TÂRGUL DE FETE DE PE MUNTELE GĂINA

În fiecare an, în cel mai apropiat week-end de ziua de 20 a lunii iulie, Muntele Găina este gazda unei manifestări denumită tradiţional ,,Târgul de fete”, considerată cea mai mare sărbătoare de acest fel din România.

Tradiţia de a urca pe Muntele Găina în preajma sărbătorii de Sf. Ilie, nu s-a pierdut, deşi în zilele noastre vechile rânduieli s-au schimbat. Bătrânii povestesc că pe Muntele Găina nu s-au vândut fete niciodată, fiind vorba, de fapt, de altceva: o sărbătoare a tuturor moţilor, în care fete şi băieţi joacă, petrec, cântă, în care feciorii fac cunoştinţă cu fetele din locuri îndepărtate, pentru ca apoi, mulţi dintre ei să se căsătorească.

În acest an, Târgul de fete se va desfăşura în perioada 18-19 iulie şi va debuta cu expoziţia Sărbătoarea Muntelui Găina în perioada interbelică, ce va avea loc la Casa Memorială Avram Iancu, urmată de parada portului popular şi de finala Festivalului – concursului ,,Cultură pentru cultură”. Duminică va fi vernisată expoziţia meşterilor populari prezenţi la târg şi va avea loc un program artistic ce va reuni formaţii artistice din judeţele învecinate.

Aşadar, dacă nu v-aţi programat nimic în perioada 18-19 iulie, noi vă recomandăm să mergeţi în inima Apusenilor şi să vă bucuraţi din plin de această sărbătoare a tradiţiilor şi folclorului românesc...şi cine ştie ce se poate întâmpla?! S-ar putea să vă găsiţi perechea!

INVITAŢIE LA CASTEL

Îmi place să revin în locurile dragi. Alţii refuză acest lucru, pentru că se tem că “n-ar mai fi la fel”. Eu mă reîntorc pentru că îmi sunt dragi locurile şi tocmai pentru că am convingerea că nu va fi la fel. Castelul Corvinilor, înseamnă pentru mine, unul din acele locuri, pe care oricât de mult le-ai vizita, tot mai rămâne ceva de văzut, de descoperit, de aflat...
Pentru iubitorii de poveşti medievale cu domniţe şi cavaleri, Castelul Corvinilor este locul ideal, în care toate legendele prind viaţă. Aici poţi să te pierzi cu uşurinţă prin labirintul de coridoare, scări înguste şi întortocheate, uşi masive de lemn, care, la o primă vedere, nu se deosebesc deloc una de cealaltă. Toate elementele ce alcătuiesc castelul se armonizează perfect. Turnul Buzduganului, Turnul Toboşarilor, Turnul vechi de poartă au fost pictate, în secolul al XV–lea, cu elegante motive decorative, dispuse oblic sau în spirală. La geamurile ce se deschid în curtea interioară atârnă steaguri purtând vechi blazoane nobiliare, astfel că atmosfera este şi astăzi ca acum câteva sute de ani.
Un motiv în plus pentru a vizita acest castel impresionant este şi Festivalul ,,Dracula Nights at Corvinilor Castle”, festival ce se va desfăşura în perioada 5-11 iulie. În cadrul festivalului, vor rula proiecţii de filme de calitate, atât din genul horror, cât şi producţii pe gustul publicului larg. zn

Biserica Sf.Nicolae din Densuş

Între 15 februarie şi 3 aprilie suntem în Postul Paştelui. Un motiv pentru noi pentru a vă aduce mai aproape de unele dintre cele mai vechi şi mai frumoase biserici din judeţ, unele chiar din ţară.
Vom începe, aşa cum era firesc, cu biserica din Densuş, cea mai veche biserică din piatră din Transilvania, biserica "fără pereche în toată românimea".
Dacă treci prin Ţara Haţegului, n-ai văzut nimic dacă nu ai vizitat această biserică care îşi păstrează încă secretele, astfel încât nimeni nu poate spune cu certitudine când a fost ridicată. S-au emis numeroase ipoteze în legătură cu originile ei, istoricii având păreri împărţite. După mai multe controverse, s-a dovedit că este, de fapt, un monument paleo-creştin, ridicat în secolul al XII-lea peste ruinele unui aşezământ religios din secolul X. La construirea ei au fost folosite blocuri de piatră luate de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fapt dovedit de dalele din pardoseală, care mai păstrează încă ştampilele legiunilor romane. Dincolo de frumuseţea arhitectonică şi misterele ce le ascunde, biserica din Densuş are o putere spirituală aparte pe care nu o poţi simţi decât ajungând aici. Priveşte cu ochii sufletului şi atinge istoria a mai bine de 2000 de ani de continuitate religioasă, pe care ţi le oferă acest lăcaş sfânt.

Schi în Parâng

Dacă sunteţi un împătimit al sporturilor de iarnă şi vă plac peisajele feerice, cu zăpadă abundentă şi culmi îndrăzneţe, nu rataţi un week-end în Staţiunea Parâng.

Situată la aproximativ 5 km de Petroşani, staţiunea se bucură de o apreciere din ce în ce mai mare din partea iubitorilor sporturilor de iarnă. Pârtiile de schi sunt întreţinute cu utilaje de bătut zapada şi sunt deservite de 6 teleschiuri şi un telescaun. Urcarea cu telescaunul durează cam 25 de minute, porneşte de la circa 900 m şi se termină la altitudinea de 1.800 m. Există şi o oprire intermediară, la pilonul 17, unde, pe cele două laturi ale pârtiei, sunt grupate cele mai multe dintre cabanele şi vilele construite pe versantul vestic al Muntelui Parângul Mic. Traseul este cu adevărat impresionant, perspectiva este superbă şi se văd mai mulţi masivi muntoşi: Retezat, Vâlcan şi Şureanu. Pentru temerari,o urcare până pe Parângul Mic, la 2.074 m, este o experienţă de neuitat. De aici, aveţi una dintre cele mai frumoase panorame pe care le-aţi văzut vreodată. Spre nord, Munţii Şureanu, Cindrel, Lotru,ba chiar şi Munţii Făgăraş, în zilele senine. La vest, aproape că întinzi mâna şi atingi Munţii Vâlcan, iar ceva mai departe îşi înalţă crestele ascuţite Masivul Retezat.