Mănăstirea Voroneţ

Mergând în sus, pe valea Moldovei, la aproximativ 36 km de Suceava, întâlnim una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare: Mănăstirea Voroneţ. Începută în timpul domniei acestuia, în anul 1488, construcţia va ajunge la forma ei finală abia în anul 1547, când, la porunca domnitorului Petru Rareş, este adăugată şi fresca exterioară.
Ploile şi vântul i-au deteriorat o parte însemnată din pictura exterioară, dar frescele murale care au scăpat de urgia vremii aduc în faţa ochilor un albastru fără seamăn, cunoscut în întreaga lume drept "albastru de Voroneţ". Imaginea judecăţii de apoi, pictată pe faţada vestică, pe care, de altfel, am întâlnit-o la toate mănăstirile din nordul Moldovei, te face să te cutremuri. Acţiunea este reprezentată, fără întreruperi, pe întreaga suprafaţă, într-o formă unică în spaţiul creştin ortodox. De aceea, se poate spune că rivalizează şi chiar depăşeşte, prin unicitatea culorilor şi valoare estetică, Capela Sixtină pictată de Michelangelo. Pe un fond albastru intens, artiştii locali au realizat o compoziţie spectaculoasă, în care au introdus şi elemente specifice locale - îngerii au chipul frumos al moldovencelor, arhanghelii vestesc din bucium nu din trâmbiţe, cei purtaţi în rai sunt înfăşuraţi în ştergare moldoveneşti.
Mănăstirea e mai mică decât celelalte din acest lanţ, dar la fel de frumoasă. Ea ilustrează stilul de arhitectură moldovenesc al acelei epoci, alăturând într-o armonie desăvârşită elemente bizantine şi gotice. În interiorul bisericii se remarcă jilţurile şi stranele din secolul al XVI-lea, printre care un jilţ domnesc, o adevărată capodoperă a sculpturii în lemn, mormântul mitropolitului Grigore Roşca şi cel al sihastrului Daniil, care a trăit în apropiere de mănăstirea Voroneţ.
Puţini sunt cei care ajung în nordul Moldovei şi nu poposesc, pentru puţin timp măcar, şi în curtea acestei mănăstiri, care bucură sufletul şi încântă privirea.

Ionela Ghiţan

Manastirea Putna

In dulcea Bucovină, la 70 de km spre nord-vest de Suceava şi la 32 de km de Rădăuţi se găseşte comuna Putna, aşezare "de obcine" cu case clădite în tradiţie strămoşească. Valea îngustă a Putnei este ocrotită de păduri seculare la umbra cărora, în anul1481, Ştefan cel Mare şi-a putut privi lăcaşul ce avea să-i adăpostească osemintele.
Prima şi cea mai importantă ctitorie a lui Ştefan cel Mare, Mănăstirea Putna a fost înălţată între anii 1466 şi 1469, pe locul unde, potrivit legendei, a căzut săgeata trasă din arcul voievodului. Afectată de războaie, incendii şi cutremure, biserica a fost restaurată de câteva ori. Se pare că iniţial biserica a fost pictată atât la exterior cât şi la interior, dar, din nefericire, nici una dintre frescele sale nu s-a păstrat până astăzi. Fără îndoială, Biserica Mănăstirii Putna a fost monumentală, meşterii şi zugravii întrecându-se în iscusinţă, fiind "tot cu aur poleită zugrăveala, mai mult aur decât zugraveală şi pre dinăuntru şi pre denafară..." (cronicarul Ion Neculce). Mormântul domnitorului Ştefan cel Mare este acoperit cu un baldachin de marmură albă, vârf de creaţie a genului. Frunze de stejar, tulpine îndoite ce alcătuiesc patru medalioane în formă de inimă şi capul de bour decorează lespedea funerară depusă într-o nişă din încăperea mormintelor.
Cu toate transformările suferite, mănăstirea îşi păstrează neschimbat aspectul de cetate, atât de caracteristic marilor aşezăminte mănăstireşti moldoveneşti. Puternice ziduri din piatră înconjoară biserica (Turnul tezaurului, 1481), accesul făcându-se prin gangul turnului. În vecinătatea mănăstirii, se poate vedea o biserică din lemn (probabil cel mai vechi monument al arhitecturii religioase din Moldova, ctitorie a voievodului Dragoş, circa 1353), adusă la Putna de Ştefan cel Mare. În amonte, pe firul apei, se află o stâncă scobită, cu uşă şi fereastră, care a fost cândva chilia lui Daniil Sihastrul.
Muzeul Mănăstirii Putna reflectă statutul avut de aşezământul monahal încă de la întemeiere - cel mai important centru de cultură şi creaţie artistică medievală din Moldova. Colecţia de broderii (piese caracteristice vremii, adevărate capodopere ce au făcut onoare multor expoziţii internaţionale, este cotată printre cele mai valoroase din Orientul creştin.
În fiecare an, pe 15 august, când este prăznuită Adormirea Maicii Domnului - hramul mănăstirii - dar şi pe 2 iulie, ziua de pomenire a Sfântului Voievod Ştefan, mulţimile de pelerini vin la Putna pentru a se ruga şi a primi binecuvântare.
Aşadar, pentru toţi cei care îşi caută drumul cel bun, o destinaţie de atins, măcar o dată în viaţă.

Ionela Ghiţan